Coerciția este un remediu ineficient împotriva COVID-19

Pentru a încetini răspândirea COVID-19, mai multe guverne au adoptat măsuri și legi excepționale care atentează la drepturile fundamentale ale unor comunități deja puternic stigmatizate și precarizate. Pentru organizațiile membre ale rețelei internaționale Coalition PLUS, între care și ARAS, aceste măsuri coercitive și non-inclusive contribuie la agravarea consecințelor unui rău pe care își propun tocmai să îl combată.

În Uganda, în 3 aprilie, activiștii unei asociații de apărare a drepturilor LGBT sunt arestați la sediul lor sub pretext că, întrunindu-se, contribuie la propagarea COVID-19. În Nigeria, comisia națională pentru drepturile omului numără, la 20 aprilie, nu mai puțin de optsprezece civili uciși de forțele de ordine pentru încălcarea stării de asediu instituite pentru încetinirea propagării epidemiei. La Montreal, au fost aplicate contravenții de 1546 de dolari canadieni unor tineri fără domiciliu pentru nerespectarea instrucțiunilor de distanțare socială. La începutul lunii mai, în Elveția, două lucrătoare transsexuale au fost închise pentru încălcarea ordonanței COVID-19 care le interzicea orice activitate cu clienții​.

Constatarea este alarmantă: COVID-19, un indicator relevant al inegalităților sociale, este pe cale să provoace la diferite niveluri o reapariție a autoritarismului de stat în mai multe țări, dintre care unele se numără printre cele mai democratice. Sub pretextul cerințelor de respectare a normelor de sănătate de publică, anumite guverne promulgă măsuri și legi excepționale care atentează la drepturile fundamentale ale comunităților deja puternic stigmatizate și aflate în situație de precaritate.

Cu toate acestea, știm următoarele: coerciția nu este un remediu eficient pentru combaterea unei pandemii. Dimpotrivă, aplicarea excesivă a legislației penale și a unor sancțiuni diverse contribuie la agravarea consecințelor răului cu care luptăm. ONUSIDA (Programul comun al Organizației Națiunilor Unite privind SIDA) a menționat, de altfel, acest lucru în ultimul său raport consacrat drepturilor omului pe perioada COVID-19. Este tocmai una dintre primele lecții pe care o putem împărtăși cu actorii mobilizați împotriva COVID-19, noi, organizațiile membre ale rețelei internaționale Coaliția PLUS, construită pentru asistarea și mobilizarea comunităților celor mai vulnerabile față de HIV/SIDA.

 „Nimic pentru noi fără noi!”

Astăzi, în baza experienței acumulate în cele aproximativ patru decenii de luptă împotriva HIV/SIDA, organizațiile noastre comunitare pot fi, mai bine decât oricine, cei mai buni martori ai necesității stringente de a fi alături de persoanele cele mai vulnerabile în definirea nevoilor lor în materie de sănătate, fără să se impună cu forța strategii sau dispozitive sanitare, prin ignorarea realităților și a constrângerilor din viața lor personală, care pot face mai mult rău decât bine tuturor.

Experiența noastră ne demonstrează că o ripostă sanitară nu se construiește fără sau împotriva persoanelor cărora li se adresează. Și motivul este esențial: totalitatea acestor persoane nu dispun nici de aceleași capacități, nici de aceleași resurse pentru punerea în aplicare a directivelor sanitare promulgate.

De altfel, acesta este motivul pentru care organizațiile noastre s-au dezvoltat în funcție de așa-numitele principii de la Denver ​: cuvântul de ordine al acestora este construirea, alături de comunități, a unor răspunsuri respectuoase, credibile și adaptate problematicii socio-sanitare cu care se confruntă.

Aderarea completă și deplină a persoanelor nu se poate realiza decât dacă aceste persoane sunt sistematic implicate în elaborarea unor strategii de prevenire, dacă necesitățile, dificultățile și limitele specifice ale acestora sunt pe deplin luate în considerare. Negarea acestui fapt înseamnă, pur și simplu, renunțarea la colaborarea lor indispensabilă și ne condamnă iremediabil la eșec.

Construirea unei riposte mondiale coordonate

Cea de-a doua lecție pe care o putem învăța din experiența noastră rezultă din constatarea că, după modelul HIV, COVID-19 nu ține seama de frontiere. Această pandemie poate lua sfârșit numai printr-o mobilizare coordonată și solidară la nivel internațional. Aliniată principiilor Organizației Mondiale a Sănătății, Coaliția PLUS și membrii săi fac apel la o accelerare a producției de vaccinuri, de tratamente și de teste de diagnosticare a noului coronavirus sau, mai mult, la asigurarea unui acces echitabil și universal la aceste produse de asigurare a sănătății.

Experiența noastră legată de dezvoltarea primelor tratamente antiretrovirale în anii 1990 ne-a arătat în ce măsură progresele medicale aveau tendința de a rămâne apanajul statelor bogate, cu prețul a milioane de vieți sacrificate în cele mai sărace regiuni de pe planetă. De altfel, organizațiile noastre s-au luptat și continuă să lupte pentru ca țările în curs de dezvoltare și populațiile acestora să nu fie mereu pe lista celor uitate de progresul științific și al investițiilor în domeniul sănătății.

În această privință, crearea Fondului Global de combatere a HIV/SIDA, tuberculozei și malariei în 2002 ilustrează cel mai bine ce ne pot aduce mai prețios inteligența și mobilizarea colective în încercarea prin care trecem. În 20 de ani, datorită solidarității internaționale, 32 de milioane de vieți au fost salvate și 18 milioane de persoane diagnosticate cu HIV au putut beneficia de un tratament antiretroviral în țările sărace. Aceasta dovedește faptul că știm să facem front comun și să luptăm împreună împotriva adversităților. Cu atât mai mult cu cât nu e suficientă fabricarea tratamentelor (în principal în China și în India); trebuie, de asemenea, să ne asigurăm că acestea pot să ajungă în mod efectiv la pacienți (care locuiesc majoritar în Africa).

Prin urmare, astăzi, împotriva COVID-19, nu avem dreptul de a eșua: milioane de vieți depind de noi.

Profesor Hakima Himmich, Președinta Coaliției PLUS

(5 iunie 2020)