Scabia este o infecție localizată la nivelul pielii, cauzată de acarianul Sarcoptes scabiei hominis. Aceasta afectează persoane indiferent de rasă sau clasa socială.
Scabia Norvegiană este o formă severă de scabie care afectează persoanele cu deficiențe de imunitate, frecvent persoanele vârstnice.
Metode de transmitere și cauze
În mod normal, scabia se transmite prin contact direct, prelungit, între pielea unei persoane infectate și cea a unei persoane neinfectate. O simplă strângere de mană sau o îmbrățișare nu sunt de ajuns pentru a se transmite scabia.
Cea mai frecventă cauză de scabie la adulți este reprezentată de contactele sexuale cu o persoană infestată. De asemenea, persoanele care locuiesc în aceeași casă au risc crescut de a se infecta.
Riscul de transmitere este mai ridicat în cadrul colectivităților mari în care contactul interpersonal este frecvent, spre exemplu în instituții de învățământ, spitale, închisori.
Scabia Norvegiană se poate transmite și prin obiecte contaminate, folosite în prealabil de o persoana infectată.
Cum nu se poate lua scabie:
– de la animale, deoarece acestea sunt infectate cu un parazit care nu supraviețuiește pe corpul uman.
– Din apă, de la piscină, de la mare
Semne și simptome
Pentru o persoană care nu a mai avut scabie, simptomele apar după aproximativ 4-6 săptămâni de la infectare. Trebuie ținut cont că în acest timp se poate transmite boala, chiar dacă nu sunt prezente simptome. Pentru cei care au mai avut scabie, la reinfectare simptomele apar după 1-4 zile.
Cele mai comune simptome ale scabiei sunt: mâncărimi
leziunile cauzate de scabie
ce se intensifică noaptea și erupții cutanate de tipul pustulelor. Acestea pot să apară la nivelul întregului corp sau localizate într-o anumită zonă (cot, genunchi, degete, penis, mamelon).
Se pot observa mici șanțuri șerpuite săpate de paraziții femele la suprafața pielii. Acestea pot fi greu de identificat și se regăsesc cu precădere în pielea de la nivelul cotului, genunchiului, penisului, sânilor, umărului sau în pielea dintre degete.
Semnele și simptomele de scabie se găsesc și la nivelul capului, feței, gâtului și palmelor doar la bebeluși și copii de vârste mici.
Persoanele infectate cu scabie Norvegiană pot să nu prezinte simptomele clasice de scabie.
localizarea scabiei
Testare și diagnostic
Diagnosticul de scabie se pune pe baza semnelor și simptomelor.
Atunci când este posibil, diagnosticul trebuie confirmat prin identificarea parazitului sau ouălor de parazit. Aceasta se face prin recoltarea unei femele de la capătul unui șanț sau prin recoltarea de țesut cu leziuni și studiat apoi la microscop. Confirmarea diagnosticului se poate face și prin decelarea materiilor fecale ale paraziților (scibale).
O persoana este considerată infectată cu scabie chiar dacă diagnosticul nu se poate confirma.
Tratament
Tratamentul împotriva scabiei se pot cumpăra doar pe baza unei prescripții medicale.
Pentru adulți si copii de vârsta mai mare se utilizează creme sau loțiuni care se aplica pe corp de la gât în jos. Pentru bebeluși și copii cu vârste mici, scabicidele se aplica și la nivelul capului.
Este recomandată purtarea de haine curate după efectuarea tratamentului și deparazitarea hainelor purtate (spălarea la mașina de spălat).
Pentru un tratament cât mai reușit, acesta este prescris și partenerilor sexuali și celor careau aceeași locuință, pentru a fi tratate simultan și a nu se risca o reinfectare.
Dacă simptomele persista și după 2-4 săptămâni de la efectuarea tratamentului, este necesară reluarea acestuia.
